Una dintre marile probleme de care ne „lovim” în micro-universul culinar domestic, mai des decât de dulapul de deasupra chiuvetei, este „cum se fierb păstăile” (asta pe lângă celebra „se spală ciupercile?”). De obicei, pur și simplu le fierb, așa cum v-am mai povestit. Sunt fierte și sunt bune, numai că, în cazul păstăilor, problema nu e numai dacă s-au fiert sau nu, ci și … Continuă să citești Fasole păstăi verde-verde
Abia ne-am cunoscut, așa că nu mi-am permis să le iau brusc de coadă și să le fac ghiveci așa, de la prima vedere. Mai întâi le-am admirat luciul, apoi le-am atins cu grijă și am constatat că sunt adevărate și un pic moi, exact așa cum trebuie să fie vinetele ca să se încadreze la „bune”. Înainte de a le decide soarta, le-am imortalizat. … Continuă să citești Gustul delicatelor japoneze movulii prea dur numite „vinete”
Odată cu libera circulație în spațiul european, gusturile noastre s-au diversificat. Franța, Spania, Italia etc. au devenit accesibile, iar deliciile specifice bucătăriilor locale s-au adunat în memoria gustativă și afectivă, la pachet cu amintirile de vacanță. Și uite-așa, pe lângă mujdeiul autohton și variantele sale despre care v-am povestit aici, a apărut pe masă aioli cel alb si spumos – mic suvenir de vacanță mai mult … Continuă să citești Aioli. Posibilă revenire.
Șci sau ști (adică щи) – ortografiat anglofon shchi sau… demianglofon shci – este o ciorbă (sau supă) deasă de legume. În formele ei bogate, e atât de deasă și are așa de puțină zeamă, încât nu știi dacă trebuie să mănânci ciorba cu lingura sau cu furculița. Rădăcinile ei sunt undeva în vechea Rusie, nu se știe exact și de când. Se presupune însă că de prin secolul IX, … Continuă să citești De știi de ști, sau șci, sau… ciorbă rusească cu varză.
Vinetele – lunguiețe, dolofane și glossy, reginele verii invadează piețele și, implicit, bucătăriile. Nu sunt bune crude, așa că le punem în ghiveci, în ardeii umpluți (de post) și, mai ales, le coacem pentru a face sublima salată de vinete, cea migăloasă și mult-afumătoare de bucătării… uitând că vinetele se pot prepara mult mai simplu. De exemplu… ați încercat să perpeliți un pic în tigaie felii subțiri … Continuă să citești Și altfel de salată de vinete
Astăzi, frageda păstaie, va ajunge în tigaie! Nu singură, ci împreună cu niște ceapă și usturoi. Da, puteți renunța la usturoi dacă aveți vreo întâlnire importantă, dar zic să păstrați ceapa pentru dulceață. Nu, nu pentru dulceață de ceapă, ci pentru a îndulci păstăile. Cum se face fasolea păstăi cu ceapă și usturoi Se face simplu, la tigaie, cu ceapă și usturoi. Mai puteți adăuga … Continuă să citești Fasole păstăi cu usturoi. Simplu.
Păstăile de fasole. Nimic altceva decât fructele nepârguite ale leguminoasei Phaseolus vulgaris – o plantă agățătoare originară, se pare, din America, ajunsă în Europa odată cu celelate importuri (porumbul, cartoful, dovleacul etc.) – adică fasolea – celebră la noi. Cunoaștem cu toții semințele acestei plante; le iubim și le fierbem cu drag pentru a produce naționala combinație cu ciolan afumat, adorata iahnie și… ce mai vine la … Continuă să citești Fasole păstăi. Pur și simplu.
Fasolea păstăi – zisă și fasole verde, deși uneori este galbenă și chiar mov – este iubită, în special, de vegetarieni și detestată de carnivori, la fel ca și celelalte surate de clorofilă (broccoli, sparanghel etc.). Pentru că este mult mai blândă decât varianta ei matură și nu produce flatulențe de proporții, fasolea păstăi poate fi consumată din fragedă pruncie. Cu diversificarea alimentației carnivorilor nu e … Continuă să citești Diversificarea alimentației carnivorului: păstăi
Nu știu alții cum sunt, dar eu pe caniculă aș mânca numai înghețată. Numai că, la un moment dat mă satur și mi se face foame și aș mânca totuși altceva. Nu la cuptor, clar nu! Cel mult la tigaie. Cel mult ciuperci. Le-am asortat cu ceapă și usturoi, mult pătrunjel și semințe de pin – ceva un pic crocant nu strică – și le-am savurat … Continuă să citești Cu semințe de pin. Ghici ciuperci cu ce.
Nu, nu e ciorbă, nu este vorba de celebra ciorbă de perișoare a cărei savoare este de necontestat, ci de o mâncare ceva mai simplă și mai puțin descântată, în care perișoarele plutesc în smântână. Smântână, da! Smântână din aceea bună și grasă, care se topește când dă de cald. Știu, are… nu mai spun cât la sută grăsime, dar perișoarele sunt fierte, nu prăjte … Continuă să citești Ghici ce, cu perișoare
ATELIERUL DE LUNI 