De la semilună, la fursecuri. Tot cu nucă.

Cand auzi „fursecuri“, te întrebi imediat „de care?“, căci sunt multe și variate. Există multe rețete, totuși, de-a lungul timpului, alegem să le repetăm pe cele care îndeplinesc anumite criterii: simplitate, ingrediente la îndemână sau dimpotrivă, rețete complicate, cu ingrediente mai sofisticate, dar care duc la un rezultat atât de gustos, încât gospodina consideră că merită efortul.

De exemplu, o rețetă de fursecuri – intrată în repertoriul familiei prin ’80, de Mărțișor, prin intermediul unei cărți de bucate, micuță cât să încapă în buzunarul unui șorț de bucătărie – a doborât recordul la categoria „frecvență“ (deținut până atunci de variațiunile pe tema „pandișpan“ și „aluat fraged“). Nici nu e de mirare, căci iată ce criterii îndeplinește:

Ingrediente simple, mereu la îndemână: ouă, zahăr, ulei, făină – exact aceleași ca pentru Semilună (derivat de pandișpan)
Ingredientele se măsoară “cu ceașca”, ceea ce face ca rețeta să fie mereu la îndemână, în memoria personală
Se prepară fără a descânta prea mult ingredientele, așa că mixerul poate rămâne la locul lui, ceea ce înseamnă, evident, mai puțin deranj.

Mai mult, rețeta era foarte ușor de difuzat fără a încărca factura telefonică: un ou, o ceașcă de zahăr, una de ulei și făină dublu. Înclin să cred că era preferată și pentru faptul că se făcea cu ulei, nu cu unt – în vremea respectivă, uleiul fiind ceva mai ușor de procurat decât untul.

Bonus: În funcție de inspirație, se pot combina arome, culori și ciocolată.

Cu timpul, ne-am dat seama că succesul ei a fost o întâmplare – ceașca de cafea folosită la măsurarea ingredientelor avea o mărime aparte, fix “cât trebuie”, iar atunci când altcineva încerca să facă fursecurile, nu ieșeau niciodată la fel. De obicei erau prea tari și de vină era ceașca. Ulterior, după ce s-a dus și ultima ceșcuță din set, am simțit cu dinții noștri, pe propriile fursecuri. Între timp, am înlocuit ceașca cu o măsură de 100 ml.

Ingrediente:

Cantitățile sunt pentru aproximativ o tavă de fursecuri.

1 ou (55 – 60 g),
1 măsură zahăr,
1 măsură ulei
2 măsuri făină
1 lingură coajă de portocale
(opțional) zahăr vanilat

Puteți folosi și alte arome, după preferință, dar eu vă recomand coaja de portocală.

Pentru decor:

Miez de nucă, de preferință sferturi sau jumătăți
sau coajă de portocală tăiată cubulețe

Pentru glazură:

50 g ciocolată amăruie
15 g unt
2 liguri apă

Mod de preparare:

Oul se freacă cu zahărul și eventual zahărul vanilat, până se omogenizează. Bătaia prelungită nu influențează rezultatul final, așa că efortul ar fi inutil.

Se adaugă uleiul, treptat, ca la maioneză.

Urmează făina – toată odată.

Se obține un aluat vârtos din care se formează fursecurile cu lingurița. Se pun în tava tapetată cu hârtie de copt la distanță unul de altul, deoarece își măresc diametrul la copt.

Alternativ, puteți pune aluatul într-o pungă de plastic căreia i-ați tăiat un colț. Fursecurile acestea nu păstrează forma, așa că duiurile poșului nu sunt necesare.