Maiaua Lunita – Rețetă de poftă și curaj

Ea este Lunita – maiaua care și-a făcut loc în bucătăria mea astă primăvară, în vremuri aspre, pe când începu a bântui covidu’ prin lume. Pâine se găsea, slavă Domnului, dar nu era fir de drojdie de-o scoveargă, o pizza, o turtă ceva. Mă rog, mai era ceva, dar trebuia păstrat pentru cozonacul de Paște.

Ce este o maia?

Pe scurt, maiaua este un agent natural de dospire. Este un fel de pastă pe care o folosim la amestecul acela de făină și apă numit aluat, din care facem pâine și alte produse similare. Conține drojdii sălbatice și fermenți.

Care e deosebirea dintre drojdie și maia?

Pe scurt – de compoziție. În cazul drojdiei preparate industrial avem de-a face cu un singur microorganism, numit Saccharomyces Cerevisiaedrojdia de bere, adică.

Spre deosebire de drojdie, maiaua este ceva mai complex, pentru că într-o maia avem o multitudine de microorganisme, enzime și fermenți. Și drojdii sălbatice. Din acest motiv, maiaua este ceva mai dificil de gestionat decât drojdia. Trebuie să îi cunoaștem bine toanele de sălbăticiune zburdalnică pentru a beneficia de serviciile ei. În plus, trebuie să avem ceva mai multă răbdare, procesul de dospire fiind mai lent.

Și gustul diferă, maiaua fiind ceva mai acrișoară decât drojdia.

Cum se obține o maia?

Cu grijă și răbdare, prin fermentarea făinii. Se recomandă făină integrală, deoarece aceasta este mai bogată în enzime.

Dintre toate sfaturile pentru îngrijirea maielei (maialei?) am aplicat două:

  • Folosiți un recipient transparent. Astfel, veți putea urmări mai bine procesul de fermentație.
  • Nu închideți ermetic. Trebuie să respire. Micile bule pe care le vedeți la suprafață sunt dovada că făina a început să fermenteze.

În rest, am pus apă direct de la robinet, făină de care am avut, am măsurat cu lingura și am mai completat cu apă sau făină dacă mi s-a părut necesar. Culmea, am obținut o maia! Probabil că am avut noroc.

Sunt milioane de articole despre cum se începe o cultură de maia de la zero, numai că eu nu îmi propusesem să cultiv nici o maia, așa că nu le-am căutat. A fost un clic la întâmplare urmat de un filmuleț ca multe altele în care cineva oferea o alternativă la penuria de drojdie. Fără cântar, Cook Haiduc a pus laolalta apă, stafide, făină și zahăr. Am zis să încerc, convinsă fiind că nu va funcționa. Am pus ingredientele cu lingura și am așteptat. Mai greu a fost cu locul călduț, cam greu de obținut la început de aprilie, mai ales dacă e vreo defecțiune tehnică în zonă. Și era. Altcineva, a încercat rețeta oferită de Tom Rees și a funcționat și aceea. După cum vedeți, există multiple posibillități și funcționează.

Maiaua Lunita

Întâmplător, am aflat că trebuie să poarte un nume, așa că am zis să mă conformez. Oricum, nu prea îmi place cum sună substantivul ”maia” la genitiv – ”maielei”, deși corect (conform dexonline.ro), mi se pare forțat, ”a lu’ maiaua” sigur nu e corect, iar mie îmi tot vine să zic ”maiauei” care cred că sună ciudat chiar și pentru chinezi. I-am spus Lunita, că tot a ajuns în Atelier și am rezolvat astfel incompatibilitatea între gramatică și muzicalitatea urechii.

Nu știu ce conțin altele, dar Lunita sigur are și o tulpină de drojdie sălbatică ce face parte din flora spontană ce se dezvoltă pe boabele de struguri. Multă vreme m-am întrebat dacă, dat fiind procedeul prin care a luat naștere, Lunita o fi maia. Am aflat că da, maiaua poate beneficia de un ghiont de fructe fermentate. O maia este un micro-univers. Adună tot ce găsește în făină, apă, mână, și tot, tot, tot ce mai punem noi în borcanul acela!

Poate că existența Lunitei ar fi fost scurtă, dar gustul primelor scovergi a creat un fel de dependență. E drept, aveau un pic din gustul stafidelor. Cu timpul, Lunita s-a mai maturizat și s-a acrit un pic – ce să-i faci, așa li se întâmplă unora odată cu vârsta – dar turtele aveau exact gustul celor din copilărie. Până și stafidele pălesc pe lângă așa umami.

În prezent, Lunita își primește cu oarecare regularitate cele două mese pe săptămână, uneori chiar și mai rar. A avut un moment de rătăcire, căci am încercat o diversificare cu făină neagră cu tărâțe – dietă care a părut să îi dea forță pe moment, după care s-a pleoștit (lichefiat) și a ajuns la terapie intensivă – două mese pe zi – până s-a vindecat de aroma de borș.

În prezent, nu mai are miros de acru și participă activ la procesele de dospire ori de câte ori este solicitată. În ciuda intemperiilor, există, se perpetuează și are o contribuție substanțială la succesul multor preparate din aluat dospit efectuate în bucătăria proprie: pâine, scovergi, pizza, și turte. Și vor mai fi și altele.

Pentru exemplificare, vă las mai jos poze cu diferite produse la succesul cărora Lunita a avut o mare contribuție.

Să fie de poftă și curaj!

Un gând despre “Maiaua Lunita – Rețetă de poftă și curaj

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s